Film de mister cu accente thriller, considerat și omagiu adus unor pelicule de top ale genului, Night Train (O: Pociag) impresionează prin mizanscenă, dialoguri și interpretare
O gară aglomerată – ca orice gară -, în care oamenii vin și pleacă, se grăbesc către destinații mai apropiate sau mai îndepărtate. Destinele lor se întrepătrund, fie și pentru câteva ore, chiar dacă nu se cunosc și este posibil să nu se mai revadă niciodată.
Acesta este ”prologul” cinematografic al peliculei regizate de Jerzy Kawalerowicz (care semnează și scenariul, alături de Jerzy Lutowski).
În tren urcă un bărbat misterios, Jerzy (Leon Niemczyk), care întârziase și nu-și mai amintea numărul cușetei, o pereche de tineri îndrăgostiți și mulți alții. Fizionomii, caractere și personalități diferite, aspirații și temperamente diverse, ca în viață.
O neînțelegere între pasageri privind locurile pe care trebuiau să le ocupe este doar pretextul inițial pentru a crea o tensiune între personaje.
Marta (Lucyna Winnicka), o femeie care avea bilet în același tren, și Jerzy își dispută locul într-un compartiment, deși acesta era destinat doar persoanelor de sex masculin. După câteva ”înțepături” reciproce, cei doi ajung să se tolereze reciproc, pentru ca apoi să se lanseze într-un proces de cunoaștere reciprocă ce începea să semene cu flirtul.
Tensiunea va fi amplificată de posibilitatea prezenței în tren a unui ucigaș care scăpase de urmărirea poliției.
Sunt prezentate apoi diverse scene cu dialoguri subtile, cu subînțeles. Remarcabilă scena cu avocatul care repeta în particular pledoaria pe care avea să o susțină în fața juraților – interesantă și amuzantă, în același timp.
Foarte interesant pusă în scenă secvența în care Jerzy, bărbatul misterios care împărțea compartimentul cu Marta, femeia care lucra ca meteorolog, este ridicat de poliție sub suspiciunea că și-ar fi ucis nevasta.
Portretul pe care i-l făcuse până atunci Kawalerowicz era al unui individ plin de mister, ușor bizar, dar în niciun caz unul periculos, morbid. Aproape că îți pare rău de intervenția organelor de ordine, care ”strică petrecerea”.
Însă se va dovedi curând că altcineva era criminalul, un individ care oprește trenul și încearcă să fugă, prilej pentru o urmărire la care participă majoritatea pasagerilor. Păstrând proporțiile, scena în care aceștia aruncă cu pietre în ucigaș amintește, simbolic, de scena biblică cu Maria Magdalena și de cuvintele ”Cine se simte fără de păcat să arunce primul piatra”.
Cel bănuit inițial, care era medic, își va dezvălui în final secretul: chiar înainte de îmbarcare, venea după o operație în care nu putuse salva o sinucigașă.
Flirtul dintre el și femeia din compartiment se va sfârși brusc odată cu ajungerea la destinație, când va ieși la iveală că era așteptat de soție.
Finalul este unul care impresionează: trenul gol este ca o scenă pustie, rămasă părăsită după ce actorii au plecat, iar drumul femeii către mare, singură cu o valiză și având o melancolie greu de suportat, seamănă cu o destinație finală cu un amplasament neprecizat.
Comparat de critică cu unele dintre thriller-ele lui Hitchcock, filmul lui Kawalerowicz reușește să mixeze acțiunea cu studiul psihologic al personajelor, să închege un cadru perfect pentru un film de suspans.
Poveștile de dragoste nefericite, flirturile și misterul se întrepătrund într-o poveste în care personajele nu sunt atât de simple precum par. Fiecare ascunde ceva – dar oare cât timp va mai putea să ascundă? – pare a fi una dintre întrebările pe care cineastul polonez le propune spectatorului.
”Trenul de noapte” este mai mult decât o poveste de dragoste nefericită sau decât o narațiune cu iz de policier – într-un fel, este un mix de genuri care propune și o privire aprofundată asupra psihologiei personajelor. Un ansamblu reușit, un film de văzut, care a scris istorie în Polonia și nu numai, fiind cotat al șaselea cel mai bun film polonez din toate timpurile, conform sondajului din 2015 realizat de Muzeul Polonez al Cinematografiei din Łódź.